3 (trei)

I need serenity...
Where do we go when we just don't know
And how do we relight the flame when it's cold?
Why do we dream when our thoughts mean nothing
And when will we learn to control?
I need serenity•...



3 (trei)

-Presupun ca e destul de draguta! spuse Cosmin la vederea unei poze in care aparea capul Nicoletei.
In urmatoarea jumatate de ora, fu nevoit sa o evite pe Giulia care-i promitea foarte serios o scatoalca pentru astfel de remarci.
In realitate, imaginea era destul de socanta. Capul femeii fusese gasit de gunoieri, in timp ce goleau un tomberon. Imediat fusese anuntata politia, insa cu ajutorul catorva interventii rapide din partea comisarului-sef, totul se linisti rapid si serviciile de investigatie recuperasera acea parte lipsa din cadavru. Nici presa, nici vecini – nu stia nimeni nimic. Inclusiv gunoierii fusesera platiti indeajuns pentru a-si tine gura.
Pe fruntea Nicoletei M. era incrustata o pentagrama. Rana era inca vie, de un rosu strident, facuta cu stangacie. Fara indoiala insa, era o pentagrama. Investigatorii decisesera ca fusese facuta cu ceva foarte ascutit, posibil un cutit.
De la biroul sau, impacat cu Giulia, Cosmin cerceta atent dosarul nou-primit. Citea cu atentie toate detaliile venite de la laborator, patrunzand cutremurat si poza. Aprinzandu-si computerul, cauta cate ceva despre pentagrame, dar fara a-si bate prea mult capul, descoperi ceea ce stia deja – insemne sataniste. Ignora total aspectul si se ridica de la birou catre Giulia:
-Am un mesaj pentru cei de la laborator. Vreau sa verifice daca semnul de pe frunte a fost facut de acelasi lucru care i-a taiat si gatul. Vreau sa stiu daca au fost facute de aceeasi lama. Sper sa reuseasca sa afle ceva...
Giulia incuviinta scurt din cap, intr-o secunda aflandu-se langa telefon, tastand.

Cand Radu Sebastian il chema in biroul sau, Cosmin ofta pentru o secunda, intrebandu-se ce i-ar putea spune. Trecusera 48 de ore de la descoperirea capului si el nu stia de unde sa inceapa. Astepta telefonul de la laborator, desi ceruse investigatia doar pentru a mai castiga ceva timp. Practic ceea ce ceruse nu l-ar fi ajutat cu nimic. Doar ca mai castigase ceva timp. Timpul trecea in continuare si el nu avea nimic. In adancul sau simtea nevoia arzatoare pentru o noua doza, dar pana una alta avea un nou obstacol de trecut.
Comisarul-sef il fixa cu privirea de indata ce pasi pe usa. Cu privirea adancita, Cosmin se aseza pe scaun.
-Nu arati prea bine, Comy! Oboseala? Stres? Droguri?
Cosmin pali, dar Radu Sebastian incepu sa rada singur de propria gluma.
-Sa zicem ca n-am dormit prea bine in ultimile nopti, suspina el.
-Te inteleg. Este genul de caz pe care-l ai o data in viata. E normal sa te epuizeze. In fine, nu te-am chemat aici sa te presez sa-mi dau un raport sau altceva...vroiam sa vad cum rezisti si daca ai nevoie de ajutor.
Subcomisarul isi adanci degetele in fata obosita, masandu-se. Isi trecut ambele palme prin par si suspina:
-Sunt bine, Sebi. Cacaturile de genul asta nu sunt indeajuns ca sa ma doboare pe mine.
-Stiu asta, zambi comisarul-sef. Vroiam doar sa o aud din gura ta. Si acum o sa fiu scurt...ce ai aflat despre pentagrame?
-Nimic mai mult decat stiam. Stii tu, semne sataniste. Nu am dat mare atentie la chestia asta. Ar putea fi o gluma. Pana nu-mi vine rezultat de la laborator ca pentagrama si gatul au fost facute de aceeasi lama sau aceeasi mana, nu ma intereseaza prea tare.
-Semne sataniste – zici .
Sebi privi un pic amuzat. Ii facu semn ca poate pleca, lucru pe care Cosmin il executa intr-o fractiune de secunda. Mergand prin parcare catre Citroenul sau, rasufla usurat la gandul ca scapase atat de usor. Scapat de presiune, oboseala il cuprinse mai tare decat s-ar fi asteptat. Ajuns acasa, se prabusi in patul sau nefacut de cateva saptamani si adormi asa – imbracat si incaltat. Dimineata, trezirea se dovedi destul de dureroasa.

-Smalturile sunt foarte asemanatoare. Mai mult ca sigur s-a folosit acelasi cutit. E vorba de aceeasi persoana si niciun fel de gluma. Multumit?
Cosmin nu se concentra prea tare pe ce spunea Giulia ci pe ce purta Giulia in acea dimineata. Bluza aceea usor decoltata si mulata pe trupul ei subtire i se potrivea de minune. Sau cel putin asa gandea el in momentul respectiv.
-Da, sunt foarte multumit. Mersi!
Acum i se terminase si scurtul ragaz pe care-l gasise. In continuare habar n-avea ce sa faca. De unde sa inceapa? Mintea ii zbura inapoi catre discutia sa cu Sebi din seara trecuta. Fiind ceva mai limpede isi dadu seama ca cercetase cu prea multa superficialitate despre pentagrame. Isi aprinse computerul, dadu o noua cautare si incepu sa citeasca fiecare detaliu in parte pe care-l putea gasi.



Pentagrama

Stea cu 5 colturi, inconjurata de un cerc, de-a lungul varfurilor.

Cea mai veche provenienta – Ur, Mesopotamia – 3500 i.Hr.

Folosite mai tarziu si in alte culturi, reprezentau regalitatea. Grecia, Babilon.

Este adeseori confundata cu Steaua lui David, dar in acelasi timp este sursa de inspiratie pentru insemnul evreiesc.

Devine simbol crestin undeva in preajma secolul 14 (prezent in poemul Regelui Arthur). Simbolizeaza cele 5 rani ale lui Iisus. In limba latina, insemnul era denumit lucifer – in traducere – Steaua Diminetii, simbol al zeitei Venus. Odata cu extinderea crestinismului, are loc denigrarea cultului politeist al zeitatilor. Insemnele lui Venus devin asociate cu Lucifer – diavolul, antichristul, satanismul.


Mai tarziu, este asociat cu Francmasoneria. Omul Vitruvian al lui Leonardo Da Vinci poate fi considerat ca o abordare diferita a pentagramei.

Termenul provine din limba greaca, insemnand – 5 linii drepte.

Incepand cu secolul 20, devine simbolul mai multor culte neo-paganiste, inevitabil asociindu-se mai mult cu satanismul decat cu oricare alte legaturi prezente pana atunci.


Dupa ce isi nota toate acestea pe o hartie, Cosmin descoperi ca se intunecase de-a-binelea. Giulia plecase, la fel si Sebi. Biroul era gol cu exceptia sa. Era posibil ca pe la ora aceea sa mai apara si Horia Sorescu, dar dupa ce-l repezise, cei doi nu-si mai vorbisera.
Il cuprinse un cascat ce refuza sa inceteze pentru mai bine de 5 minute. Considera ca facuse cate ceva pentru o zi, desi in continuare nu stia de unde sa inceapa. In momentul in care se pregati sa paraseasca sectia, telefonul fix suna.
-Alo!? Comy? Aici Sebi. O sa-ti dictez imediat o adresa. Trebuie sa vii aici. Au mai aparut doua cadavre si avem motive sa credem ca e aceeasi mana criminala.
Cosmin se uita la ceas. Era binisor trecut de ora 8. Incepuse sa se intunece tot mai repede. Octombrie nu se dezmintea...era deprimant.
-Da, Sebi. Ajung cat pot de repede.

Privind aleea intunecoasa, nu putu sa nu schiteze un zambet ironic. Cand fu intampinat de Sebi, dadu drumul la gluma:
-Uau! N-as fi crezut ca intr-un astfel de cartier s-ar putea intampla lucruri atat de teribile. Adica...loc intunecos, parasit...ce criminal si-ar pierde vremea pe-aici?
Comisarul-sef il ignora, multumindu-se sa priveasca la cei care faceau fotografii. Pentru inceput, Cosmin nu-si dadu seama de ce era lumea de la fata locului asa cutremurata. Si cum de lipsea presa?
-Vreau sa musamalizam totul. Chestia asta ar scoate din minti tot Bucurestiul daca s-ar afla. N-am anuntat presa, n-am anuntat nimic.
-Si cine a descoperit cadavrele? intreba Cosmin.
-Din fericire, noi. Sebi isi ridica privirea. S-a anuntat un miros neobisnuit in zona. Sectia noastra intercepteaza orice chestie care ar putea da de banuit. Cum am auzit plangerea, cum am deplasat o echipa in zona.
-Mirosul...serios? Vrei sa spui ca nu miroase tot timpul asa in cartierul asta?
Cei din jur incepura sa rada, ca si cum ar fi uitat ce aveau dinaintea ochilor. Cosmin inca nu vazuse intregul peisaj. Apropiindu-se mai mult, ramase socat. Poate nu era la fel de mult sange ca in apartamentul Nicoletei M., dar cu siguranta era mai terifiant.
Dupa un minut ce paru sa echivaleze cu o ora, se dezmetici. Se apropie de unul dintre fotografi care statea ghemuit, tragand blitz dupa blitz.
-Vreau toate pozele astea, maine la prima ora!
Fotograful incuviinta.
Cosmin ofta. Privirea i se intuneca si ii venea tot mai greu sa gandeasca. Nevoia de a lua o doza deveni teribil de arzatoare.
-Ajuta-ma Sebi! Ce naiba se intampla? Incep sa ma simt ca intr-un roman de Dan Brown.
-Da, si mi-e teama ca Robert Langdon •nu lucreaza in sectia mea.
-Of...ce poti sa-mi spui?
-Cadavrele au fost gasite in canalizarea de-alaturi. Erau acolo de mai bine de cinci zile. Fata are gatul rupt, iar barbatul...a suferit ceva mai mult.
-Au fost identificati?
-Da. Si asta iti va complica si mai mult munca. Ea era prostituata, iar el...pestele.
-Adica sunt amprente pe ea...
-Da, dar sunt de la un sfert din barbatii din Bucuresti.
-Si el?
-Cu el a fost mai nasol...are o teava in picior si alta in gat. Ceea ce inseamna ca s-a zbatut. A fost o lupta pe undeva pe-aici. Probabil s-a certat cu clientul. Ceva sigur n-a iesit bine!
-Si crezi ca din cauza...scrisului, avem de-a face cu acelasi om?
-Stii ceva mai multe despre pentagrame, acum?
-Mda...incep sa inteleg.
Amandoi priveau inmarmuriti la cele doua cadavre.Ambele erau dezgolite. Pe spatele lor era ceva scris, in doua strofe, in acelasi stil cu pentagrama de pe fruntea Nicoletei M.

Wow to you , oh Earth and Sea
For the devil sends the Beast with wrath
Because he knows the time is short

Let him who hath understanding reckon
The Number of the Beast,
For it is a human number
Its number... the 666



*



Sangele e mai dulce decat sarutarea oricarei femei, mai dulce decat orice alt triumf in viata. Mai dulce decat sentimentul pe care-l am cand imi ascult muzica, dand din cap minute in sir. Mai dulce decat tigara, cand inspiri din ea cu pofta. Eu am simtit gustul sangelui si spun ca nu exista ceva mai minunat decat el pe aceasta lume.
Ah, de-ar fi durat o eternitate sentimentul trait aseara, as fi crezut in divinitate si in rai. Momentul in care mi-a venit acea nebuneasca si totusi remarcabila idee a fost unul glorios. Iron Maiden imi suna tare in casti in timp ce eu dezbracasem tarfa si pe pestele ei. Cand am scos cutitul si am inceput sa scriu, se pornise vijelios solo-ul la chitara! Ce minunatie, ce minunatie.
Mainile au inceput sa-mi tremure atat de tare incat nu mi-am putut controla prea bine scrisul. Unele litere nu au iesit, altele s-au amestecat in carnea intrata deja in putrefactie a fetei. Dar ce conteaza? Mesajul a fost transmis. Politistii se vor intreba ce inseamna, de unde vine, ce semnifica. In realitate, nu simbolizeaza nimic. Este doar hazardul. Intamplarea a facut ca acea melodie sa-mi gadile urechile chiar atunci. Mi-am zis sa las un mesaj cum ca eu am trecut pe-acolo. Probabil ca deja eu si politia suntem prieteni buni. Oare cate minti am lasat tulburate in seara asta? Cate cosmaruri voi da de-acum incolo? Cati se vor gandi la mine si vor tremura? Doar meditand la lucrul asta si deja ma simt grozav!
Desenasem o pentagrama pe fruntea fostei-mele prietene din acelasi motiv – simpla inspiratie de moment. Nu semnifica nimic pentru mine, doar ca ascultand muzica ce uneori au orientari oculte, iti insufla o anume stare. De m-ar intreba cineva daca-s satanist, l-as plesni. I-as cara zeci de pumni in cap pana cand nu va mai avea cum sa vorbeasca. Eu nu cred in crestinism sau satanism. Nu cred in religie, intr-o putere superioara si supranaturala. Nu tremur in fata destinului, asteptand sa-mi cada dropul cu sare in cap. Nu ma infior in fata niciunui cult care ameninta cu vreo fioroasa razbunare divina. Nu cred.
In ce cred? Cred in cutitul asta. Bun instrument! Cred in el pentru ca a ucis deja patru oameni. Este rapid, ascutit, silentios, mortal! Pana sa ma previna apocaliptic cineva cu privire la credinta...hap! i-am luat gatul. La naiba, ii iau gatul cu tot cu Dumnezeul, Luciferul sau Buddha lui. Pana acum nu m-a lovit fulgerul. Simt ca nici nu o s-o faca. Cutitul asta i-a retezat capul prietenei mele. I-a desenat o pentagrama pe frunte. Ba mai mult, a scris un mesaj profund si in acelasi timp fara sens pe spatele tarfei si a pestelui. Acum de pe lama lui picura sangele unui boschetar.
Oboseala m-a cuprins in seara asta, incat n-am mai avut energie de nimic. Insa vroiam sa mai vad putin. Sa-l fac sa curga. Sa aud cum picura! Oh, da! Aud chiar acum asta. Sunetul ma innebuneste. Ma gandesc din nou cum toata lumea se va soca cand va vedea scena. Balta de sange ar speria si pe cei mai tari de nervi dintre ei. Cu fiecare crima pe care o comit, cu atat ma indepartez mai mult , lasandu-le tot mai putine indicii. N-am mai avut chef sa merg si sa dau tarcoale vreunei fraiere – sa o seduc si in final, sa o fac sa urle. L-am vazut pe bosorogul asta cautand prin gunoaie. Nimeni nu-i va simti lipsa asa ca mi-am spus : de ce nu?
L-am luat de ceafa si l-am izbit cu capul de un perete pana cand nu s-a mai putut tine pe picioare – adica l-am lovit o data.
Era ingrozit si mi-a spus sa-l crut. Ca nu doreste sa-si vada moartea in acest fel. Fix acestea au fost cuvintele lui. Mi s-a parut ironic, asa ca i-am scos ochii. A tipat si apoi a lesinat. Trist. Foarte trist. Am asteptat pana s-a trezit. Si-am inceput sa tai. A tipat din nou, pana cand urletul s-a transformat intr-un geamat si apoi intr-o liniste intunecoasa.
Rad. Este singurul lucru pe care-l pot exprima privind la nefericit. Ii desfac camasa, infasc cutitul si incep sa desenez cateva cifre pe pieptul sau osos.
Sunt nebun? Poate la exterior. Aici, adanc in interiorul mintii mele, este intuneric, dar in acelasi timp eu vad tot. Totul are o noima. Un tel.
Astazi am fost diferit pentru ca am facut-o pentru prima data din proprie stiinta. Am inteles ca pentru tot exista un motiv. Nebunia este ceva irelevant si abstract. Eu vorbesc prin cutit si gandesc prin ce ascult. Nu e nimeni care sa-mi spuna ca e gresit ceea ce fac. Pentru ca nimeni nu stie ce stiu eu. Nimeni nu gadeste ce gandesc eu. Ma simt unic si asta imi da putere.