1 (unu)

Taste me you will see
More is all you need
Dedicated to
How I'm killing you•.

1 (unu)

-Alo?! Avem o urgenta.
Tacere.
-Alo?! se auzi in receptor. Comy?! Esti acolo?
-Mda. Sunt aici, raspunse el.
Privirea ii ramasese fixata asupra bratului sau stang si asupra celor doua intepaturi facute seara trecuta. Era inmarmurit, de parca ar fi fost vorba de o alta persoana si nu de el.
-Hei! Buna! Scuze daca te-am trezit. Stiu ca vrei sa dormi mai mult...
-Giulia, se adresa el plictisit. E duminica...normal ca dormeam.
-Uh...
-Ce este?
-De fapt, astazi e luni. Comy, esti sigur ca te simti bine?
-Luni. Desigur ca e luni! Stiam asta. Sunt doar putin ametit. De la vremea asta si...
Rasufla intrigat. Oare ce se intamplase toata ziua de duminica? Spera doar sa nu fi iesit din casa. De astfel de necazuri nu avea nevoie.
-Deci...spuse el intr-un tarziu.
-Da, adauga ea repede, fericita ca momentul de stanjeneala trecuse. Sefu’ te cheama pentru un caz ceva mai special. Din cate am auzit, e ceva foarte serios.
-Crima?
-Ma tem ca da.
-Bine. Ajung la sectie imediat ce...
-De fapt, sefu’ vrea sa te duci direct acolo. Avem o echipa. Vrea doar sa arunci si tu o privire. Eventual se preiei cazul...daca esti interesat.
-De cand avem de ales daca sa luam sau nu un caz?
-Uite ce e Comy, trebuie sa inchid. Tu doar du-te acolo. Ne vedem la sectie dupa. O sa-ti vina adresa prin sms in doua minute, ok?
Imi inchide telefonul in nas. Mie?! gandi el.
-Bine. Ne vedem mai tarziu.
Click!
Ce naiba se mai intampla?
Se tranti inapoi in pat injurand. Era furios ca fusese trezit din somn, ca habar n-avea ce facuse duminica si ca pur si simplu n-avea chef de nimic. Avea intr-adevar o migrena si dupa un scurt ocol descoperise ca toata casa era ravasita.
E ca si cum mi-as jefuit propriul apartament...Si acum arata ca naiba!

Trase amortit niste haine pe el. O jumatate de ora mai tarziu se gasea in Citroenul sau gri, blocat in trafic, schimband cateva amabilitati cu un sofer de Dacie-papuc. Se gasi la un pas de a-i arata tipului pistolul, insa acesta cedase inainte. Cand verifica mai tarziu, descoperi ca avea gloante in el si deodata se simti mai rau decat inainte.
Avea rareori obiceiul sa se ia la harta cu diferiti. Metoda de intimidare pe care o folosea atunci era pistolul pe care 90% din timp il tinea descarcat. Cum nu-si aducea aminte nimic din ziua de duminica, ii era inutil sa se gandeasca la modul cum au ajuns 3 gloante in arma si ce se intamplase oare cu restul de 7 care intrau in mod normal intr-un incarcator.
Iesit pe bulevard si pus intr-o asteptare interminabila la semafor, isi verifica mobilul. Intr-adevar primise un mesaj cu adresa unde trebuia sa mearga si sa investigheze crima.
Tot il bantuia gandul ca va merge acolo si va gasi un cadavru ciuruit de 7 gloante. Doar ca locul faptei era undeva in celalalt capat al orasului si era convins ca in starea lui, n-ar fi putut ajunge prea departe.

Ii lua cam o ora jumate pentru a ajunge la adresa respectiva. Era un bloc de tip vechi, de zece etaje. La parter, mai multi batrani dezbateau plini de interes despre cat de faimos va fi acum cartierul lor. El urca la etajul 4. La usa era asezat un politist de proximitate ce butona preocupat la un telefon mobil. Simtind ca este privit, ridica privirea din pamant si spuse pe un ton serios:
-Va rog sa va vedeti de treaba, domnule. Nu este absolut nimic de vazut aici.
-Mda...decat un trup decapitat. Da-mi voie, sunt de la investigatii.
Dadu sa intre cand politistul isi aseza o mana dolofana pe umarul sau.
-Un act aveti?
Grasan idiot!
Evident ca nu avea. Plecase val-vartej din casa si de regula ura sa poarte legitimatia cu el. Mai rau, nu-i suporta deloc pe cei care isi asezau actul in piept ca sa vada toata tara ca ei sunt importanti.
-Poti sa ma crezi pe cuvant ca sunt de la investigatii, raspunse el.
Tot nu putea intra. Politistul ocupa jumatate de usa.
-Insist sa-mi aratati un act domnule, sau sa plecati!
Mortii ma-tii de bou!
-Imi imprumuti si mie telefonul tau? il intreba el pe politist cu un zambet binevoitor.
Omul privi ciudat.
-De ce?
-Ah, fara motiv. Sa-l sun pe comisarul-sef Radu Sebastian.
Politistul amuti.
-Domnul comisar-sef?
-Da. El! Imi dai?

Inauntru il gasi pe cel care teoretic era adjunctul sau. Nu-l suporta foarte tare, tocmai pentru ca era genul ce adora sa-si arate meseria in fata intregii lumi ca pe ceva total iesit din comun. Acum purta in cel mai ridicol mod posibil legitimatia – prinsa pe deasupra jachetei de fas. Desena un zambet tamp la vederea superiorului sau.
-Comy! Ma bucur ca ai reusit sa apari. Te-a sunat Giulia? Esti la curent cu toate...
-Da...opreste-te. Vorbeste rar si putin si spune-mi ce ai gasit.
Scena era rarisima. El nu mai vazuse niciodata asa ceva. Auzise, probabil, de niste cazuri de genul asta undeva intr-un sat uitat de lume, vizitat pe neasteptate de “Stirile de la Ora 5” dar sa vada asa ceva pe viu...nu era tocmai usor.
Trupul era al unei fete. Conform analizelor facute pana atunci, nu avea mai mult de 30 de ani. Capul nu fusese gasit pe nicaieri in casa sau in vecinatate. Din tot apartamentul de doua camere – sufrageria, holul, baia si bucataria erau pline de sange. Era evident dupa cantitatea de sange ca toata treaba incepuse in baie. Acolo scena era infioratoare, lichidul rosu si vascos fiind intins intr-un mod dizgratios peste cada si peretii de un alb murdar. E adevarat ca lupta sau cearta, sau orice ar fi fost, luase start in sufragerie. Acolo, fotoliile si canapeaua erau fie rasturnate fie deranjate intr-o pozitie nefireasca. Dar nu aici se intamplase tragedia.
-Capul i-a fost taiat in baie, ii spuse adjunctul inghitind in sec. Dupa cat sange e acolo, cred ca este evident. Dar...
Lua o pauza.
-Dar? intreba el.
-Ei bine...relua adjunctul. Cadavrul a fost gasit in bucatarie. Cel care a facut-o a carat-o probabil din baie pana aici. Aici am gasit-o pe ea si cutitul. Dar nici urma de...hic!...cap.

Intr-adevar, acolo era corpul si cutitul, lasate intr-o balta de sange. Pe hol se puteau vedea picuri rosii. Pentru o clipa, urmari toate urmele si ceva facu un click la el in cap. Din bucatarie spre sufragerie erau picaturi ceva mai subitiri si mai dese. Iute i se desfasura in minte cum criminalul a luat capul si a mers cu el pana in sufragerie. Asta ar fi explicat urmele de sange de-acolo. Insa nici urma de cap...
Inseamna ca a plecat cu el, gandi.
Dadu cateva directive. Repeta ca vrea cutitul cat mai repede la laborator si se pregati sa plece.
-Te rog vezi daca Giulia a mai aflat ceva, adauga adjunctul cu acelasi zambet sinistru si idiotic.
El ofta.
-Ma rog...
Adjunctul era in secret indragostit de Giulia. In secret insemna ca stia toata lumea, cu exceptia ei. Avea tot timpul ceva sa o intrebe, tot timpul o admira si lauda atat de fatis incat devenea penibil. Cu toate astea, ea parea singura care sa nu-si dea seama de asta. Era o femeie destul de inteligenta dar care alegea pentru sine ce sa observe si ce sa nu. Asta insemna ca in lumea ei usor idealizata, adjunctul nu exista. Era si el acolo. Sa fi fost un prieten...mult spus. Poate doar un coleg de serviciu. Dar ea nici macar nu si-ar fi imaginat genul de sentimente ce le nutrea respectivul.

-Giulia, am ceva la laborator, te rog anunta-ma cand vine. Vreau sa stiu daca tipii ocupati cu relatiile victimei au aflat ceva folositor. Ah, si te rog...poti sa faci cumva ca sa fiu recunoscut fara a mi se cere legitimatia? Poate faci o reclama pe care sa o vada toti idiotii de politisti care nu ma lasa sa intru la locul faptei.
Giulia reactiona rapid:
-Ok, te anunt. Nu, inca n-au aflat nimic. Si...
In mana ei flutura legitimatia lui.
-Cred ca glumesti, ofta el.
-Scuze Comy, asta e tot ce pot sa fac. Ah, sa inteleg ca...accepti treaba asta nasoala?
-Ce naiba cauta asta la tine? ii lua el legitimatia din mana.
-Mereu iti lasi lucrurile aiurea, i-o repezi ea. Deci, accepti?
-Ce tot inseamna asta? E ultima gluma a lui Sebi?
Ea ii arunca o privire destul de serioasa. Fara sa-i pese intr-adevar, el o percepu ca fiind foarte draguta in acea zi. Erau foarte aproape unul de altul si ochii sai aveau tendinta sa fuga in toate directiile.
-Ce Dumnezeu?! Ai fost acolo. Ai vazut scena. Eu m-am oripilat numai cand am auzit. Nu oricine ar accepta sa porneasca acum pe urmele nebunului.
-Exagerezi! Probabil ca nu e decat alt fraier care a baut prea mult gin intr-o seara. A venit nervos si bang!
-Esti sinistru, ii spuse ea strambandu-se.
El ridica bratele in sus in chip de “sunt vinovat”. Arunca o privire asupra ecusonului sau. Il ura. Ura poza. Era extrem de nereusita. Evident. Doar fusese facuta la ora 6 si jumatate dimineata. Ce fel de institutie, fie ea si de stat, isi chema angajatii sa faca poze la 6 dimineata?
Sub poza sa era scris cu literele ingrosate – Cosmin Dinu, si imediat dupa – Subcomisar. Toata lumea ii spunea Comy. Era simplu, era scurt, uneori era si dragut.
-Ai grija te rog sa-l anunti si pe adjunctul lu’ Peste daca afli ceva.
-Ce-i asa de greu sa-i spui pe nume? se ratoi ea.
-N-ar fi...daca as sti cum il cheama.
Giulia ii mai arunca o privire ucigatoare. A treia in ziua aia.
-Ai cumva si ecusonul lui? continua Cosmin.
Ea incepu sa-l ignore.
-Stii...am nevoie de ecuson. Daca nu mi-l dadeai pe-al meu, nici acum nu-mi aduceam aminte cum ma cheama!
Pe adjunct il chema Horia Sorescu. Dar nimanui nu-i pasa cu adevarat. Nu se stia exact cum ajunsese la sectie si cum reusise sa ocupe postul. Adica nimeni in afara de comisarul-sef – Radu Sebastian. Si toate lucrurile astea veneau de la chestorul principal al Politiei din Bucuresti.
Radu Sebastian era un tip destul de capabil. Asa cum trebuia sa fie orice comisar-sef al unor servicii de investigatie. Isi intelegea destul de bine echipa si reusise sa scoata din ei un colectiv relativ eficient. Desigur ca se mai blocau in alte elemente de birocratie, lipsa de bun-simt, lene sau alte asemenea romanisme, dar reusisera sa faca o mica diferenta.

-Neata! ii spuse comisarul-sef.
-Mda...tu nu a trebuit sa-ti versi micul-dejun.
-De-asta s-au inventat subcomisarii. Ma bucur ca ai intrat in actiune, Comy!
-Treaba pare serioasa, recunoscu el. Dar totusi ce e cu “daca accepti sau nu”? Asta nu e deloc stilul tau, Sebi.
-Atunci cand a sosit, plangerea a venit prin sectia generala Bucuresti. Cu un mesaj special de la chestor.
-Oh!
-S-au mai vazut chestii demente prin oras. Dar asta parca le intrece pe toate. E o nebunie mai mare decat mi-as permite sa-mi imaginez vreodata.
-E doar sange...suspina Cosmin cu raceala.
-Ai ceva anume sa-mi spui?
-Mnu. Astept raporturile. Giulia si admiratorul ei secret ma tin la curent cu tot ce mai apare pe parcurs. Ma duc sa beau un whiskey!
-Mai degraba o bere. Pff... Tu si whiskey-ul. Taranii a inceput sa-si puna termopane si tu sa bei whiskey?
Cosmin zambi. Se ridica si parasi biroul comisarului.



*



Nu a durat decat o zi. Au gasit-o. Politia a inceput sa zumzaie prin intreg orasul. Eu nu pot decat sa zambesc cand trec pe langa mine. Ei habar n-au...habar n-au cum sa ma gaseasca. Pentru ca le-am dat o pista gresita.
Ei au gasit un cutit plin de sange langa cadavrul ei. Doar ca nu este arma crimei. Oh, nu! Este doar cutitul ei de paine. Ba mai mult, este cutitul de paine care poarta amprentele tatalui ei. Nu stiu cat de mult o sa le ia sa-si dea seama ca nu cu ala i-am luat gatul, dar stiu ca nu va dura mult pana cand tatal ei va fi saltat pe nedrept. Ma intreb daca politistii care se ocupa de caz vor fi destul de inteligenti ca sa-si dea seama ca nu taica-su e vinovat.
In dupa-amiaza cand i-am luat gatul, tatal ei ii facuse o vizita. Eu incercam sa o duc in pat cand bosorogul a sunat la usa. Ea mi-a spus sa intru in dormitor si sa nu fac vreun zgomot. Ii era rusine cu mine, proasta naibii! I-am ascultat vorbind. Doar chestii idioate, de rutina. El nu reusea sa-si dea seama ce fel de fiica are – adica genul care aduce necunoscuti la ea in casa. Iar ea tot incerca sa-l faca sa plece. Doar ca idiotul nu-si dadea seama. Abia ma puteam abtine sa nu izbucnesc in hohote. Dupa ce asta a plecat, ea a inceput sa se simta vinovata, mi-a refuzat avansurile si evident ca n-am mai putut face nimic. Asa a inceput cearta. Si asa i-am luat ciripitul proastei care vorbea prea mult!
Dupa ce am lovit-o cu sete de mai multe ori, am dus-o in baie. Acolo i-am bagat capul in veceu, sperand ca se va ineca si eu ma voi simti mai bine. Ea insa n-a dat coltu’ si nici mie nu mi-a disparut furia. Asa ca am dat-o cu capul de cada si de pereti pana cand si-a pierdut cunostinta. Apoi am intins-o pe jos si am asteptat sa-si revina. Cand s-a trezit, m-am suit peste ea – asa cum am mai facut de multe ori. Doar ca de data asta aveam sa ma simt cel mai bine! Am tintuit-o si am inceput sa-i tai gatul. Totul era atat de simplu si frumos! Ca la macelarie. Zimtii cutitului ma ajutau. Faceau zgomote foarte placute si mult mai multa mizerie. Ea tipa sufocata. Cred ca era cel mai frumos sunet care mi-a fost dat sa-l aud, excluzand muzica mea din casti. Cand a inceput sa-i iasa sangele pe gura, am inceput sa tai cat mai lent. Vroiam sa o aud cum geme! Curand a inceput sa-i sara sangele din gat asemeni unei stropitori. Era cald si avea acelasi miros cu al ei.
Foarte curand incepuse sa nu se mai zbata si asta m-a intristat. Avusesem vreo cateva nopti de placere cu ea si acum ea nu avea sa mai strige niciodata. Cand am dus treaba pana la capat, i-am luat capul si am sarutat-o pe buze. Imi place sa cred ca am lasat-o sa mai guste din viata pentru ultima oara...

La asta stau si ma gandesc acum, pe masura ce soarele apune si eu sunt gata sa ies din ascunzis. Ascult Motörhead ! Muzica lor ma face sa ma simt ca un drogat. Nu ma pot opri din inganat si din datul din cap. E prea ametitor. Mult prea ametitor. Vocea solistului e asa de ragusita si aspra. Asa de puternica. Instrumentele urla odata cu el. Dar el este mai puternic. Se ia la intrecere cu tobele si chitara. Care sa cante mai repede. Si tot el castiga!
Ma uit pe cer. Se intuneca, si seara asta pare sa fie extrem de frumoasa si calduroasa. Cand vine momentul, ies din casa si merg la bar. E un moment perfect ca sa merg la bar. Am mai spus ca nu-mi place sa beau. La naiba cu asta! Barul nu este numai pentru baut. Nu. Este intotdeauna plin de persoane interesante, numai bune de studiat.

Intru. Inauntru este intunecos si aerul se pierde in fumul de tigara. Exact cum imi place! Ma asez pe un scaun si imi aprind un foc. Tigara straluceste in portocaliul ei specific. Suflu si am grija sa inspir imediat din ceea ce am dat afara. Ma simt din nou relaxat si odihnit. Barmanita vine la mine. Ma saluta, lasa un pahar cu vodka, asa cum e obisnuita si pleaca. Tin minte ca intr-o seara chiar o doream. Si poate as fi avut-o. Dar la a doua privire aruncata mi-am spus ca e asa de urata incat ar putea sa fi fost un barbat inainte. Ce dracu’, imi plac chestiile porcoase dar deja asta ar fi fost peste standardele mele de nebunie.
Un individ cu freza manelista intra si el in bar. Tot scoate dintr-un buzunar interior cate-un pumn de seminte pe care incepe sa le sparga in scrumiera de pe masa. Are cu el trei fete. Doua sunt blonde iar cealalta este bruneta. Toata arata ca fugite de-acasa, si ma intreb ce le-a oferit individul de stau cu el. Sau ce le obliga el sa faca? El si da jos ochelarii de soare si imediat imi aduc aminte de el. Dintr-un oarecare anturaj il cunoscusem. Tipul oferea material bun la un pret destul de accesibil.
Iau paharul de la masa mea si ma alatur lor. Il salut. Si el isi aduce aminte de mine si deja e gata sa-mi faca o oferta.
-Cat? intreb eu.
-Cinci...pentru tot restul serii. Si poti avea pe oricare dintre ele...
Imi arata cu mana catre cele trei fete. Blondei din dreapta lui ii pune mana pe picior si o saruta pe obraz. In adancul meu sunt complet dezgustat. In afara, schitez un zambet tamp. Oricum n-as fi ales-o pe blonda. Scot din buzunar cinci bancnote si i le asez pe masa. Inainte sa-mi las prietena, am avut grija sa-mi iau si de la ea o mica amintire. Doar ce primise salariul. Ii spun ca o vreau pe ea si arat cu degetul catre bruneta.
Chipul fetei se intuneca si asta ma face sa ma simt si mai bine. Ii fac semn sa ma urmeze la masa mea, de unde ii comand si ei un whiskey. Priveste tematoare la mine si fara sa-mi dau seama desenez un ranjet aproape diabolic. Dar ea nu spune nimic. Cand primeste bautura, ia paharul cu ambele maini si-l da pe gat pana la fund. Obrajii i se inrosesc, se ineaca si tuseste putin. Ii intind un servetel de pe masa si-i spun:
-Incet, frumoaso! Nu te ineca cu prostia aia. Vreau sa fi in forma.
Isi adanceste privirea undeva in pamant. Inca are paharul in maini. Eu inca nici nu m-am atins de al meu, asa ca i-l asez in fata. Ea nu face nimic pentru o secunda. Apoi intr-o clipita il si goleste. Incep sa rad.
-Tu spune daca mai vrei, eu iti stau la dispozitie...domnisoara.
Si rad iar. Ea da din cap ca da. Si eu ii mai iau. Pana cand ma pregatesc eu sa plecam, ea bause deja vreo sase pahare.
Intre timp ea isi daduse drumul la gura si incepuse sa spuna tot felul de replici murdare, una dupa alta. La inceput era amuzanta. Chiar izbucnisem in ras. Dar apoi a inceput sa ma plictiseasca si chiar sa ma deranjeze.
Asculta papusa, n-am dat cinci milioane pe tine ca sa aud ce-ti poate capul. Te-am luat pentru cum arati. Asa ca tine-o inchisa pana cand nu-ti zic eu s-o iei.
Dar nu i-am spus asta. Cuvintele sunt mult prea multe si mai complexe decat as putea lega eu. Din nou ma mir cum imi merge mintea si cum reusesc sa schitez toate astea acolo undeva, adanc in creier.
-Hai sus, ii zic eu in schimb. Mergem.
Ea se ridica de pe scaun si ma urmeaza afara.

S-a intunecat de tot si in zona asta a orasului nu merg sau nu exista felinare. Apucam pe o alee oarecare. Ii zic sa o ia inainte, in timp ce eu pasesc in spatele ei sa o studiez putin. E foarte draguta, intr-adevar! Are o rochita neagra pe ea, cu o bluza mulata asortata. Parul ii este lung, drept si ii curge peste umerii micuti. E foarte scunda si slabuta fata de mine. Dar foarte draguta!
Incepe sa cante ceva, nu conteaza ce. Oricum e o prostie si n-are voce. Probabil crede ca o duc la mine in casa unde macar ar dormi linistita. Doar ca eu locuiesc in partea opusa directiei in care ne indreptam. Nu am de gand sa duc o amarata ca ea la mine in casa. Dar nici nu mai pot astepta.
Ii zic sa se opreasca. O imbratisez si incep sa o pipai. In cele din urma ii zic sa se intoarca cu spatele si sa se propteasca de un perete. Se lasa un moment de tacere. Ea e pregatita si eu sunt gata sa incep. Ii dau jos chilotii in timp ce eu imi desfac pantalonii. Doar ca in momentul ala imi aduc aminte de fosta mea prietena si de ce am simtit cand i-am taiat gatul. O apuc pe micuta de gat si ea da drumul unui mic geamat. Simt in palmele mele cat e de fina si fragila. Respiratia ei se inteteste pentru ca stie ce urmeaza. Cu o mana ii apas capul de perete in timp ce o mai simt putin. Apoi, pe neasteptate – atat pentru ea cat si pentru mine – fac ceva cu atat de multa forta incat gatul ei scoate un parait ciudat. Deodata, corpul ei devine moale ca o carpa si se pravaleste la pamant. Ma dau pentru o clipa un pas in spate. Imi ridic pantalonii si apoi o cercetez. De undeva la ceafa ei simt un lichid cald cum picura. Rad.
Mi-am adus aminte cum am facut cu fosta mea prietena si cat de bine m-am simtit atunci. Am simtit...am simtit ca vreau sa repet ceea ce-am facut atunci, dar altfel. Nu mai vroiam sa folosesc cutitul. Asa ca mainile mele au preluat controlul. I-am rupt gatul! Gustand a doua oara din acest sentiment...mi-am dat seama de doua lucruri. Ca m-am simtit bine...si ca mai vreau!
M-am asezat in genunchi privind-o in tacere pe biata fata. Chiar si moarta, trasaturile ei o fac speciala. Chiar era draguta! Nu-mi vine sa ma gandesc la altceva decat la aceasta ciudata intamplare in care altceva din mine a preluat controlul. A semanat cu decapitarea, dar a fost diferit...a fost mai intens. Mai frumos! Scot castile si dau drumul la muzica. Slayer. Growling-ul lor este singurul lucru care poate completa seara asta minunata. Si in timp ce ascult acolo in tacere, mai arunc o privire fetei cazuta pe jos si cu gatul frant. Imi spun ca am cheltuit niste bani pe ea si este foarte pacat ca sta rece acolo. Asa ca...de ce nu?

Inainte sa dispar de-acolo, decid sa-i-o trag. Fie ea si moarta, reuseste sa-mi provoace placere.
Rad si acum. De ceea ce incep sa devin dependent incepe sa-mi si placa cu adevarat.